gândea la doi băieți slabi, cu haine prea mari. Într-o dimineață de toamnă, stătea pe banca din fața casei. Frunzele erau galbene. Aerul mirosea a fum. Două mașini negre, lucioase, au oprit în fața porții. Din ele au coborât doi bărbați înalți, bine îmbrăcați. Costumele erau simple, dar scumpe. Pantofii curați. Privirea calmă.
Antonina s-a ridicat speriată. — Ați greșit adresa, a zis încet. Unul dintre bărbați a zâmbit. A scos din buzunar două monede de cupru, vechi, tocite. — Nu cred. Antonina s-a sprijinit de poartă. Inima îi bătea ca atunci
