așa e viața. Copiii cresc, pleacă, se pierd. Dar ceva o durea. După vreo lună, a aflat.
Un vânzător i-a spus că subsolul de pe strada Fabricii fusese închis. Copiii fuseseră luați de Protecția Copilului. Antonina a plâns acasă, pe întuneric. Apoi și-a șters ochii și a mers a doua zi la piață. Avea de trăit. Au trecut anii. Antonina a îmbătrânit. S-a mutat din piață, a vândut mai rar, mai puțin. Își ducea traiul dintr-o pensie mică și din ce mai vindea din grădină.
Uneori, când fierbea cartofi, se
