spus ea, fără să respire. „Ben a spus asta.”
Am aprobat, simțind o căldură în piept, înainte de a înțelege cu adevărat ce însemna.
Au trecut anii, la fel cum se întâmplă adesea cu momentele fericite.
Ben venea cu bicicleta la noi aproape în fiecare după-amiază.
Tatăl meu abia își ridica privirea de la ziar când Ben intra.
Însă Rosie aștepta lângă fereastră sunetul bicicletei sale.
La șaptesprezece ani, am început să îmi imaginez un viitor alături de Ben.
Era o fantezie liniștită în timp ce îmi terminam temele sau