La vârsta de șapte ani, am realizat pentru prima dată că sora mea era diferită, iar societatea avea tendința de a o judeca pentru acest lucru.
Ea avea doar șase ani, fiind cu un an mai mică decât mine.
Chipul ei radia de bucurie de fiecare dată când numele ei era rostit cu blândețe.
Din păcate, majoritatea copiilor nu se comportau astfel.
O hărțuiau până când lacrimile îi umpleau ochii.
Eu interveneam, devenind scut pentru ea, cu pumnii strânși pe piept.
Ben, cel mai bun prieten al meu, era singurul
