Există momente în viață care nu sunt prevestite. Nu au acompaniament muzical, nu vin cu anunțuri. Se întâmplă brusc și, apoi, realizezi că viața ta s-a împărțit în „înainte” și „după”.
Pentru mine, acel moment critic a fost o ușă de hotel.
O ușă pe care am deschis-o fără să știu că, dincolo de ea, tot ce eram avea să se destrame într-o clipă.
Într-un gest rapid, fără zgomot, mi-am pierdut căsnicia. Am pierdut-o pe sora mea. Și, într-un mod mult mai complex, am pierdut și o parte din mine.
