Jaipur, în spatele unor porți înalte. O vilă albă, mare, cu ferestre largi și perdele groase. În curte erau flori colorate, dar nu se auzea nicio voce. Nici muzică. Nici pași. Nimic.
Am mai sunat o dată.
Poarta mică era întredeschisă. Am intrat încet. Fiecare pas mi se părea prea zgomotos. Ușa casei nu era încuiată. Am apăsat clanța și am pășit înăuntru.
Atunci am încremenit.
Livingul era plin de cutii. Zeci de cutii mari, unele sigilate, altele desfăcute. Pe masă erau acte, plicuri și fotografii. M-am apropiat tremurând și
