am recunoscut imediat pozele. Mara copil, în curtea noastră din Buzău. Mara în prima zi de școală. Mara ținând în mână un coșuleț cu ouă roșii, într-o dimineață de Paște.
Pe peretele din față era o fotografie mare, înrămată. Mara stătea lângă o fetiță de aproximativ unsprezece ani. Fetița avea ochii ei. Aceeași privire adâncă. Același zâmbet trist.
Sub fotografie era scris în română:
„Pentru bunica Doina, dacă va ajunge vreodată aici.”
Mi-am dus mâna la gură.
Atunci, din spatele unei uși, a apărut o copilă cu o rochie albastră
