și cu un ou roșu în palmă. M-a privit fără să clipească.
— Tu ești bunica din România? m-a întrebat într-o română stângace.
Am simțit cum mi se înmoaie picioarele.
— Cine ești tu, copilă?
— Mă cheamă Anaya, a spus ea încet. Mama mi-a spus că, dacă vii de Paște, trebuie să-ți dau scrisoarea.
— Mama ta este Mara?
Fetița a dat din cap.
Anaya s-a uitat spre scări. Apoi a șoptit:
— Sus. Dar nu are voie să coboare când el este acasă.
În clipa aceea, de la etaj s-a auzit vocea pe
