Din clipa în care am intrat în aeroport, m-am simțit ca un copil pierdut. Mă uitam la panouri, la oameni, la bagaje, la porți, fără să înțeleg mare lucru. Am strâns în palmă o iconiță mică și m-am rugat tot drumul.
Când am ajuns în India, aerul m-a izbit ca o pătură fierbinte. Era zgomot peste tot. Mașini, claxoane, voci, mirosuri puternice de condimente și fum. Am arătat adresa unui șofer de taxi și am urcat în mașină cu inima cât un purice.
Casa Marei era într-un cartier liniștit din
