greșeală.
Nu am strigat. Nu am plâns. Nu am cerut explicații.
Am plecat înainte ca vreunul dintre ei să spună un cuvânt. În acele momente am acționat instinctiv pentru a supraviețui, nu pentru a înțelege.
Am încheiat căsnicia rapid. Am tăiat orice legătură cu sora mea. Am construit ziduri atât de înalte, încât nici măcar amintirile nu mai ajungeau la mine.
Cei din jur spuneau că sunt puternică. Eu îmi spuneam că m-am vindecat.
Dar vindecarea bazată pe tăcere se fisurează ușor.
Viața mea a continuat. Din exterior, părea că
