unde să fugi de el.
Nu aveam un motiv real să ajung la acel hotel.
Eram prinsă într-o zi obișnuită, acționând din inerție, când un detaliu mărunt a provocat o disconfort. O propoziție rostită prea repede. Un program care nu se alinia perfect. Nimic concret. Doar acel sentiment de neliniște pe care ajungi să-l recunoști fără să-l poți explica.
Îmi amintesc coridoarele lungi, cu lumini obosite. Sunetul monoton al aerului condiționat. Mâna mea pe clanță, tremurând, în timp ce repetam o scuză în minte, în caz că totul era o
