de lucru ca și croitoreasă într-un atelier din Orléans. Am închiriat o cameră mică deasupra unei brutării. Am făcut rochii de mireasă pentru femei care încă credeau în basme. M-am întors acasă seara. Am mâncat cina singură. Am adormit gândindu-mă la fiul meu.
Cum ar arăta acum? Ar avea cinci ani? Șase? Știa să citească? Îi era frică de întuneric, așa cum eram eu la vârsta lui? Îi spuseseră că e orfan? Îl mințiseră în legătură cu identitatea mea? Aceste întrebări mă chinuiau, dar nu știam de unde să încep.
