putuse să-l țină în brațe. A murit în 1947. Doctorul a diagnosticat-o cu tuberculoză.
Știam că era durere. Eram singură. Sătenii mă priveau diferit, nu cu milă, ci cu anxietate, ca și cum aș fi fost o amintire vie a unui trecut pe care voiau să-l uite. Franța tânjea după un nou început, după reconstrucție, după viitor. Femeile ca mine, care purtau cicatricile războiului în trup și suflet, nu se încadrau în acea nouă imagine.
Așa că am făcut ce se aștepta de la mine. Am păstrat tăcerea. Mi-am găsit
