un drum de firimituri lăsat de ea spre casă.
Într-o duminică, după slujbă, Mara a venit lângă mine pe prispă. Ținea în mână o fotografie veche, cu ea la șase ani, în rochie albă, cu un coș de ouă roșii.
— Mamă, eu am crezut că nu o să mai ajung niciodată aici.
Am privit-o și i-am luat mâna.
— Pentru că ai venit după mine.
Am clătinat din cap.
— Nu, Mara. Pentru că ai rezistat până am înțeles eu unde trebuie să te caut.
Ea a lăsat capul pe umărul meu,
