a izbucnit în plâns.
Ravi a făcut un pas spre ea, dar atunci Anaya a alergat la masă, a luat un plic mare și mi l-a întins.
— Bunica, scrisoarea!
Ravi s-a repezit spre copilă, dar eu am prins plicul și l-am strâns la piept. Nu știu de unde am avut putere. Poate din toți anii în care îmi înghițisem durerea.
În acel moment, în ușă a apărut o femeie în vârstă, îmbrăcată simplu. Ținea un telefon în mână. Mai târziu aveam să aflu că o chema Lakshmi și lucrase ani
