dar era tăioasă. Mara a încremenit. Anaya și-a strâns oul roșu în palmă până când coaja s-a crăpat.
Atunci am înțeles tot. Nu din acte, nu din scrisori, nu din explicații. Am înțeles din felul în care fata mea s-a oprit la o singură vorbă.
— Mara vine cu mine, am spus.
— Nu știți despre ce vorbiți. Mara are o viață aici. Are obligații. Are familie.
— Eu sunt familia ei.
Pentru prima dată, ochii lui s-au întunecat.
— Pașaportul ei nu este la ea. Nici al copilului. Nu pleacă nimeni nicăieri.
Mara
