ce oricare dintre noi ar fi făcut, într-o noapte de furtună: am oferit timp, putere, prezență.
Nu era nimic grandios în ceea ce am făcut. Totuși, ceva din acea întâlnire — poate privirea recunoscătoare, poate liniștea care a urmat — a rămas cu mine mult timp după ce am urcat din nou la volan.
Două săptămâni mai târziu, am intrat în biroul șefului și am rămas fără cuvinte.
Nu voi încerca să speculez despre ceea ce s-a spus în acel birou sau cum anume s-a legat acea seară de furtună de momentul
