acela. Voi spune doar că, între viața mea de zi cu zi și acel moment de tăcere în fața șefului, exista firul continuu al experiențelor adunate pe drum.
Am rămas fără cuvinte nu pentru că aș fi căutat recunoaștere, ci pentru că lucrurile simple pot avea ecouri neașteptate. Fiecare kilometru parcurs, fiecare oprire pentru cineva aflat în nevoie, pare, la un moment dat, să se întoarcă în diferite forme.
Am condus în continuare. Am strâns amintirea acelei nopți sub ploaie, a familiei pe care am ajutat-o și a acelei tăceri
