locul lui, dar nimic nu mai avea viață.
Pe măsură ce sortam, amintirile ieșeau la suprafață: haine cunoscute, cărți disputate, semne ale unei vieți care continuase fără mine.
Mică. Simplă. Legată cu o panglică veche din copilărie. Panglica aceea fusese cândva în părul meu, într-o zi de vară pe care nu mi-o mai aminteam clar, dar o simțeam.
Un jurnal adevărat. Cu pagini îngălbenite, colțuri uzate, gânduri care nu au fost niciodată exprimate.
M-am așezat înainte să-l deschid, convinsă că voi găsi scuze. Justificări. O poveste în care eu eram
