goală. Canapeaua dispăruse. Masa de dining, unde împărtășiseră atâtea mese, lipsea.
Nu erau fotografii pe pereți. Nu erau jucării de bebe pe podea.
Numai camere goale și un tăcere atât de grea încât îl apăsa din toate părțile.
Apoi a auzit sunetul plânsului venind de la etaj. Nu o singură fetiță, ci două.
Inima îi bătea atât de tare că o putea auzi în urechi.
S-a forțat să urce scările, pas cu pas, cu durere. Proteza lui era încă nouă, iar urcarea era lentă și dificilă.
Când a ajuns în
