speriate. Fuseseră lăsate în pătuțuri goale.”
Mara s-a încruntat la cuvintele lui. „A fost o perioadă grea pentru mine,” a spus ea. „Am fost copleșită.”
„Ai scris o notă,” și-a amintit el cu blândețe.
Fața ei s-a întărit. „Oamenii spun lucruri când sunt speriați.”
Atunci Caleb a scos nota originală din buzunarul hainei. O păstrase timp de trei ani.
Nu o păstrase pentru că dorea răzbunare. O păstrase pentru că credea că, într-o zi, adevărul ar putea necesita să fie auzit.
A așezat nota pe masă lângă petiția de adopție.
