continuat.
Ochii Martei s-au umplut de lacrimi.
— Da. Și îmi pare rău.
Pentru prima dată în douăzeci de ani, două adevăruri puteau exista simultan.
Părul meu ajutase oameni.
Poate chiar schimbase vieți.
Dar fusese luat împotriva voinței mele.
Un gest frumos pentru un străin nu ștergea ceea ce Daniel îmi făcuse mie.
Când Daniel s-a trezit, eram lângă pat.
Primul lucru pe care l-a observat a fost cutia.
— Nu. Acum vorbești doar când te întreb.
A dat încet din cap.
— I-ai promis că vei ajuta alți oameni?
— Atunci de ce
