și nouă de ani.
În timpul tratamentului își pierduse părul.
Într-o fotografie, purta o perucă lungă și castanie.
În scrisoare îi mulțumea unei adolescente pe nume Marta, ucenică într-un salon, care strânsese păr de la cliente și ajutase la confecționarea perucii.
La final, Anna îi scrisese fratelui ei:
„Dacă într-o zi vei putea face pentru altcineva ceea ce oamenii aceștia au făcut pentru mine, fă-o. Promite-mi că nu vei uita cât de mult poate însemna pentru cineva să se privească din nou în oglindă și să se recunoască.”
Anna murise
