mână.
— Am făcut-o eu, bunicule, a spus el, arătându-mi o ramă din lemn, puțin strâmbă, cu o fotografie cu noi doi, făcută cu câțiva ani înainte. Am simțit un nod în gât, iar fiica mea a observat chitara rezemată de perete.
— Ai reparat-o? a întrebat ea.
— Mai cânt, aproape în fiecare săptămână, am răspuns.
Privirea ei s-a schimbat, de parcă descoperea o persoană pe care nu o cunoscuse niciodată cu adevărat.
Întrebarea care a schimbat totul
După ce ginerele și nepotul au mers în bucătărie, fiica mea a rămas lângă
