Îmi tremurau mâinile atât de tare încât abia puteam rupe plicul. Sofia nu a spus nimic. A stat lângă mine și a așteptat, așa cum aștepți când știi că ceva important e pe cale să se schimbe.

Scrisoarea era scurtă. Mult prea scurtă pentru cei trei ani în care mi-a fost atât de dor de Maria.

„Paule,

Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că nu mai sunt aici și Sofia te-a găsit.

Te rog să citești până la sfârșit înainte să mă judeci.

În noaptea în