Nota absolut totul: numele mamelor, datele de naștere ale copiilor, familiile germane care îi primiseră. După război, aceste documente trebuiau distruse, dar am reușit să salvez câteva.
Mi-a întins o bucată de hârtie; numele meu era scris pe ea. Și chiar sub ea, un alt rând: Copil mic, născut pe 18 iunie 1943, dat spre adopție pe 20 iunie 1943. Familie adoptivă: familia Adler. Am recitit rândul respectiv iar și iar până când literele au devenit neclare. „E în viață”, am șoptit. „Nu știu”, a răspuns ea cu blândețe. „Dar
