după tine.
A început să plângă ca un copil.
Când am ajuns în sat, era încă vreme de Paște. Poarta casei mele scârțâia la fel, nucul era tot acolo, iar în curte mirosea a pământ cald și a iarbă proaspătă. Vecinii au ieșit la porți când au văzut taxiul oprind.
Mara a coborât prima. A rămas nemișcată câteva secunde, privind casa în care crescuse. Apoi s-a aplecat și a atins pragul cu mâna.
— Am visat pragul ăsta de atâtea ori, mamă.
Anaya a alergat în curte și s-a oprit lângă
