nu avea aproape nimic.
Aceste cadouri nu s-au întors niciodată la noi.
Pentru că au adus mai multă bucurie acolo decât ar fi adus în camera mea.
În schimb, ceva mult mai valoros s-a întors.
Și, uneori, când îl țin în brațe și Andreea adoarme pe canapea după o noapte dificilă, mă uit la ea și îmi amintesc de fata de trei ani pe care am crescut-o singură.
Consider că am demonstrat că o familie poate părea incompletă pe hârtie, dar să fie plină de iubire.
Și acum, nepotul meu
