ce memoria ei încă nu putea.
Adriana a început să plângă înainte să se așeze.
Adevărul fusese mult mai simplu și mai urât decât îmi imaginasem.
Tata descoperise că Adriana scotea bani din firma familiei folosindu-i semnătura.
În noaptea accidentului, părinții mei mergeau să se întâlnească cu avocatul.
Adriana îi urmărise.
Nu intenționase, spunea ea, să-i omoare.
Voia doar să-i oprească și să-l convingă pe tata să nu depună plângere.
Pe șoseaua udă încercase să-i depășească.
Mașina părinților mei ieșise de pe carosabil.
Mama supraviețuise și ieșise dezorientată dintre fiare.
