dar nu și-a coborât vocea. „M-am săturat să mă umilești în fața mamei mele!”
Cu un gest violent al mâinii, a răsturnat masa. Oala a căzut pe podea. Boabele s-au vărsat pe gresie. O farfurie s-a spart lângă picioarele Sofiei, care a țipat și a alergat spre Mariana. „Curăță asta”, a ordonat Raúl, respirând greu. „Apoi du-te și ia niște bani cu împrumut și cumpără o cină decentă.”
Mariana contemplă mizeria de pe podea. Ani de zile, făcuse exact asta: adunase bucățile ca să nu vadă nimeni cine le rupsese.
