Nu știa de ce numele lui era pe etichetă – până când i-au dat cheile

verigheta.

Nu este amărâtă. Nu este furioasă. Este recunoscătoare.

Recunoscătoare pentru timpul petrecut. Recunoscătoare pentru dragostea pe care au împărtășit-o. Recunoscătoare pentru amintirile care îi vor rămâne în minte toată viața.

Povestea ei este o amintire să-ți ții aproape cei dragi. Să spui „Te iubesc” înainte de culcare. Să nu iei niciodată o singură zi ca pe ceva de la sine înțeles.

Pentru că nu știi niciodată care zi va fi ultima.

Acum mi-ar plăcea să aud părerea ta.  Ai pierdut vreodată pe cineva brusc? Cum ai făcut față situației?