A citit-o în tăcere.
Apoi au început să-i tremure mâinile.
Spre final, Margaret a scris:
Cineva poate să o fi rănit când era copil, dar fiul meu nu va purta pata lăsată de un alt bărbat.
Samuel s-a uitat încet la mine. Fața lui era palidă.
„Știa?”, a întrebat ea.
Tot corpul meu era paralizat.
– Da.
Pentru o clipă teribilă, am crezut că și el va pleca.
Dar Samuel m-a luat de mână.
Și a doua zi dimineață, înainte să înceapă ceremonia nunții noastre, a făcut ceva care i-a surprins
