oameni când și-au dat seama că înfrângerea era iminentă. Nu vom ști niciodată. M-am întors la Saint-Rémi-sur-Loire.
Mama a murit de durere. Tatăl meu nu m-a recunoscut când am bătut la ușă. Am înlemnit, privindu-l pe bătrânul ceasornicar cum se holba la mine ca la o fantomă. Poate că așa era. Am trăit șaizeci și cinci de ani după sfârșitul războiului. Am trăit singură. Am lucrat ca croitoreasă. Nu m-am căsătorit niciodată.
Nu am avut copii. Timp de decenii. Nu am vorbit niciodată despre ce se întâmplase în acel lagăr.
