să-mi sară din piept. Am bătut la ușă.
O femeie de cincizeci de ani a deschis ușa. Părul ei gri era strâns la spate într-un coc, avea o expresie severă, dar ochii blânzi. [Muzică] S-a uitat la mine mult timp înainte de a spune: „Elicea mea de piatră”. Am dat din cap. [Muzică] M-a condus înăuntru. Apartamentul era modest, dar curat. Fotografii cu copii atârnau pe pereți.
M-a invitat să mă așez și mi-a turnat ceai. Apoi a vorbit: „Numele meu este Greta Hoffman. În timpul războiului, am lucrat ca
