Spunea mereu că vrea să plece la București, să facă facultate, să aibă o viață altfel.
— Mamă, nu vreau să rămân aici toată viața, îmi spunea. Nu pentru că nu iubesc satul, ci pentru că simt că pot mai mult.
Eu o ascultam și zâmbeam. În sinea mea, mă durea gândul că într-o zi va pleca, dar nu i-aș fi tăiat niciodată aripile. Am strâns bani, am vândut ce am putut, am muncit pe unde am prins, doar ca ea să meargă la facultate.
La 22 de ani, Mara l-a
