sune doar când el era aproape. Cum, după nașterea Anayei, amenințările deveniseră mai grele.
— Îmi spunea că, dacă încerc să plec, nu-mi voi mai vedea niciodată copilul, a spus Mara printre lacrimi.
Eu o ascultam și simțeam cum mi se rupe inima. Toți anii aceia în care eu crezusem că poate m-a uitat, ea trăise cu frica în piept.
— Dar banii? am întrebat încet.
Mara s-a uitat la mine.
— Era singura libertate pe care am reușit s-o păstrez. Aveam acces la un cont al meu, din dividendele unei firme trecute
