că nu îmi e foame.
La serbările școlare, eram mereu prezentă, în primul rând.
Când copiii din clasă realizau felicitări de Ziua Tatălui, Andreea se întorcea tristă acasă.
Și acum, după toate aceste dificultăți, viața mea părea să fie o lecție despre ce să nu devină un copil, în viziunea soțului ei.
Am intrat în camera mică de lângă dormitor.
Am amenajat-o ca un spațiu pentru nepot.
Era un loc în care, poate, Andreea ar fi avut nevoie de ajutor.
Nu mai puteam suporta gândul de a sta într-o cameră
