pus o sută de întrebări.
Cine era ea?
Unde s-au întâlnit?
De cât timp se cunoșteau?
De ce nu le spusese?
În cele din urmă, Noe și-a ridicat mâinile.
“Suficient!”
Au râs și mai tare.
Dar sub tachinare se ascundea altceva.
Relief.
Ei erau fericiți.
Nu pentru că Noe găsise pe cineva care să-i înlocuiască.
Ci pentru că își permisese în sfârșit să trăiască.
Capitolul cincisprezece: Ce i-au dat de fapt
Ani mai târziu, Noah avea să spună că ceremonia de absolvire nu a fost momentul în care viața lui
