spuseseră niciodată.
În cele din urmă, s-au întâlnit la o cafea.
Apoi cina.
Apoi, o altă cină.
Nu a existat nicio declarație dramatică.
Fără o poveste de dragoste bruscă.
Doar doi oameni care au descoperit că doisprezece ani de tăcere nu au șters ceea ce fusese odată important.
Într-o seară, Diana s-a uitat la el.
„Pari diferit.”
“Cum?”
„Arăți ca cineva care în sfârșit a încetat să-și mai ceară scuze că e în viață.”
Noe a râs.
„Asta e foarte specific.”
“Ştii ce vreau să spun.”
El a făcut-o.
Capitolul
