de muncă.”
“Nu.”
“Da.”
„Nu am nevoie de banii tăi.”
„Știm.”
„Atunci de ce…”
„Pentru că ai petrecut douăzeci și doi de ani asigurându-te că avem un viitor.”
Emma a zâmbit.
„Vrem să ai și tu unul.”
Noah s-a uitat din nou în jos la document.
Nu a fost o avere extravagantă.
Nu era menit să-i cumpere o vilă sau să-i șteargă toate problemele din viață.
Era pur și simplu suficient pentru a-i oferi ceva ce nu-și permisese niciodată să aibă.
Un început.
O șansă.
O reamintire că viața lui
