cameră privată.
Noe a deschis ușa.
Și s-a oprit.
Pe masă erau fotografii.
Sute dintre ele.
Fotografii din fiecare an al vieții lor.
Primul lor Crăciun.
Prima lor zi de școală.
Zilele lor de naștere.
Meciurile lor de fotbal.
Târgurile lor de știință.
Anii lor de adolescență.
Absolviri.
Și în centru era o fotografie mare înrămată cu cei patru.
Noe se holba fix.
“Ce este asta?”
Grace a făcut un pas înainte.
„Am vrut să vă mulțumim.”
„Nu trebuie să-mi mulțumești.”
„Da, așa este.” or „Da, așa este.”
Lily i-a
