o dată, de parcă spera că înțelesese greșit.

— Domnule Petrescu… de unde aveți asta? întrebă el, cu o voce tremurândă.

Tatăl miresei, Ion, își trase încet scaunul.

— De unde îl am contează mai puțin decât ce scrie acolo.

Mama lui Andrei se ridică imediat, îngrijorată.

— Ce se întâmplă?

Fiul ei nu răspunse. Femeia îi smulse aproape foaia din mână. După câteva secunde, zâmbetul îi dispăru. Documentul era o copie după un contract de împrumut încheiat cu aproape șapte ani înainte. Debitorul era firma familiei mirelui, iar creditorul purta un nume